For bitter or worse

I love her!!! :)

Mi-e dor de...

  Mi-e dor de mare! Aproape am, în nări, mirosul de nisipul fierbinte, combinat cu cel de alge şi tare aş vrea să fiu acolo şi să îi ating valurile cu privirea, în linişte, ore în şir, fără ca nimeni să mă întrerupă, fără ca nimeni să îmi pună vreo întrebare sau să îmi ceară un sfat...

  Mi-e dor de iubire! Aproape îi pot gusta dulceaţa, nebunia şi tristeţea pe care le aduce cu ea şi, dacă până acum nu o vroiam în viaţa mea, acum o doresc cu toată fiinţa...să mă poarte prin mii de trăiri... să mă facă să râd, să mă facă să plâng, să mă facă să mă abandonez printre sentimente.

  Mi-e dor să nu mai dorm singură, noapte de noapte! Aproape îi pot simţi parfumul, îmi trezeşte poftele... şi mi-aş dori să vină, să mă cuprindă, să se lipescă de trupul meu şi să adorm sub îmbrăţişarea lui, amorţită de plăcerea orgasmelor.

  Mi-e dor de el! Să îl gust, să îl ating, să îl privesc, să mă tulbure, să mă îndragostesc şi mai tare...Deşi a plecat doar de o oră de la mine, îi simt din nou lipsa, l-aş fi dorit aici acum... şi mâine şi mereu!

Fără titlu

  Mi-e ciudă că nu am timp să scriu, sunt atâtea frânturi de clipe, de gânduri, de dorinţe pe care mi-aş dori să le aştern aici şi nu am când, mă iau cu altele şi nu reuşesc să mai fac loc şi scrisului...

Urăsc promisiunile!!!

   Nu îmi place nici să le aud, nici să le fac! 

   Urăsc să promit şi să nu pot să îmi duc la bun sfârsit, din varii motive, ceea ce am spus că voi face, aşa că prefer să le evit!

   Urăsc să mi se promită ceva şi acel ceva să nu se întâmple! Urăsc aşteptarea momentului şi el să nu mai vină!   Urăsc promisiunile, nu le vreau, nu le cer...şi în noaptea asta sunt cu nervii vraişte şi te urăsc pe tine!

Il parle d'amour comme il parle des voitures:)

Mon mec a moi - Patricia Kass

Sufletului meu...

Un citat care îmi e tare drag şi îmi face sufletul să vibreze într-un mod ciudat, cum puţine lucruri mă fac:

 „Ţi-aş da în dar lumea întreagă, dar te-ar copleşi… N-ai şti să alegi răul de bine, minciuna de adevăr, frumosul de tot ce-i urât şi murdar ... Și ai îmbătrâni înainte de vreme. Ai fi un copil cu părul alb, cu mâna întinsă a deznădejde şi ochii larg deschişi a mirare şi început...
  Ţi-aş aşeza pe pernă, în fiecare dimineaţă, soarele de pe cer, dar asta ar însemna să nu te iubesc... pentru că fluturii îşi ard aripile. Numai înţelepţii ştiu că lumina orbeşte, ca din lumină se trage întunericul, dacă privind la ea mergi înapoi...
  Ţi-aş da bogăţiile şi tot aurul din lume, dar tot sărac ai rămâne, pentru că încă nu-ţi ştii preţul şi negustorii de iluzii ţi-ar risipi în vânt averea...
  Și atunci, atunci…. Ȋţi dăruiesc gândurile mele, prin ani adunate, multe şi grele!
Ȋnveleşte-te cu ele, îţi vor ţine cald şi nu vor lăsa străinii să intre, cu mincinoase ademeniri, dincolo de poarta sufletului tău…
  Și atunci, atunci…. Ȋţi dăruiesc sufletul meu. E mare, cald şi primitor. Ascunde-te în el şi mai copilăreşte o vreme. Joacă-te, dar te rog ai grija şi nu-l răni. Dă-i, din când în când, o lacrimă de fericire şi setea i se va potoli…”

Ca un drog!

  A fost o perioadă mai încărcată, am reînceput să merg la firmă, îmi lipsea, aveam nevoie de ceva care să îmi umple timpul şi e absolut necesar să fiu acolo în perioada asta.

 Ȋntr-una din zilele astea am reuşit, cumva, să îmi blochez contul de facebook şi 4 zile la rând am făcut tot felul de încercări de a mi-l debloca, setări peste setări, fără nici un succes... Am zis : “Ok, creez  un cont nou!” M-am pus pe treaba, făcut altă adresă, adăugat aproape toată lista de prieteni, repostat albume de fotografii şi alte prostii, deci o grămadă de timp...ca în a 5 zi să dau un simplu click unei chestii, pe contul vechi, şi să constat că am reuşit să îl fac să funcţioneze. Nu mai zic că m-am umplut şi mai tare de nervi, dar ce să-i faci...sunt minunată şi soooo FB addicted !! :))

 Ȋn rest am ieşit mult cu prietena mea, am fost la striptease masculin pe 8 martie ( unul din cei 3 care au dansat a fost de-a dreptul demenţial, m-a cucerit total) , am colindat cafenele din Iaşi, restaurante, magazine...deci ne-am distrat!

 Am luat o pauză de scris, de blog, o pauză în care îmi propusesem să îmi fac gândurile să zboare în alte părţi, o pauză în care am refuzat să simt ceva, dar nu am făcut decât să mă mint, să îmi amăgesc sufletul că nu sunt îndrăgostită, că nu îl vreau...Nu ştiu ce e în el atât de special,de mă face să îmi pese, nu reuşesc să înţeleg ce mă fascinează aşa de îmi înnebuneşte zilele şi îmi vrăjeşte nopţile.

  Nu mă pot abţine să nu îl sun, nu mă pot opri să nu îl chem, nu îmi pot înfrâna dorul, e ca un drog de care devin mai dependentă cu fiecare secundă...şi de care nu vreau să mă las!!!