Sufletului meu...

Un citat care îmi e tare drag şi îmi face sufletul să vibreze într-un mod ciudat, cum puţine lucruri mă fac:

 „Ţi-aş da în dar lumea întreagă, dar te-ar copleşi… N-ai şti să alegi răul de bine, minciuna de adevăr, frumosul de tot ce-i urât şi murdar ... Și ai îmbătrâni înainte de vreme. Ai fi un copil cu părul alb, cu mâna întinsă a deznădejde şi ochii larg deschişi a mirare şi început...
  Ţi-aş aşeza pe pernă, în fiecare dimineaţă, soarele de pe cer, dar asta ar însemna să nu te iubesc... pentru că fluturii îşi ard aripile. Numai înţelepţii ştiu că lumina orbeşte, ca din lumină se trage întunericul, dacă privind la ea mergi înapoi...
  Ţi-aş da bogăţiile şi tot aurul din lume, dar tot sărac ai rămâne, pentru că încă nu-ţi ştii preţul şi negustorii de iluzii ţi-ar risipi în vânt averea...
  Și atunci, atunci…. Ȋţi dăruiesc gândurile mele, prin ani adunate, multe şi grele!
Ȋnveleşte-te cu ele, îţi vor ţine cald şi nu vor lăsa străinii să intre, cu mincinoase ademeniri, dincolo de poarta sufletului tău…
  Și atunci, atunci…. Ȋţi dăruiesc sufletul meu. E mare, cald şi primitor. Ascunde-te în el şi mai copilăreşte o vreme. Joacă-te, dar te rog ai grija şi nu-l răni. Dă-i, din când în când, o lacrimă de fericire şi setea i se va potoli…”

Cantec deplin

N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi.
Surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară.


Absolut superbe versurile lui RADU GYR...

Lacrimi de coniac...