De ceva vreme mă lupt cu mine şi cu trăirile mele. Mi-am pus întrebări, am încercat să găsesc răspunsuri, am fost veselă, am fost tristă, am râs, am plâns...am nişte stări ciudate, aproape depresivă! O fi de vină şi astenia de primăvară, naiba s-o ia de astenie!
M-am gândit încontinuu şi am ajuns la concluzia că doar m-am lăsat purtată pe aripile unor vise frumoase, către ceva imposibil.
M-am îndrăgostit de o iluzie! Acum e timpul să îmi revin din agonia asta care îmi macină sufletul, care nu îmi face bine nicicum...
Da, probabil există ceva care ne leagă, poate faptul că am fost prima femeie din viaţa lui, poate faptul că în trecut putea vorbi cu mine despre orice ( nu că acum nu ar putea, dar nu mai e la fel), poate faptul că am fost îndrăgostită de el atunci şi nu am putut să îl uit, dar indiferent care e acel ceva care ne uneşte, niciodată nu va exista nimic mai mult între noi. Nu pentru că nu mi-aş dori eu, ci pentru că am înţeles, din felul în care se comportă, din felul în care vorbeste, din felul în care nu vorbeşte , ca el nu vrea.
Da, pasiunea mea pentru el va ramâne, dar o voi închide într-un cotlon al inimii mele şi, poate, din când în când o voi scoate, să o privesc cu drag, pentru ca apoi să o ascund acolo din nou.
Nu vreau să stric nimic din ceea ce există, nu vreau să forţez nimic, nu vreau să îl fac să se simtă obligat în vreun fel, doar pentru că eu îmi doresc ceva! E mai bine aşa!
Doare puţin gândul că nu va fi al meu niciodată, dar va trece aşa cum au trecut şi altele...
Nu ştiu dacă voi mai scrie despre el, poate da, chiar nu ştiu...însă, cu siguranţă, voi scrie despre mine. Ȋn fond de asta am făcut blogul, să scriu despre gândurile şi pasiunile mele, să îmi notez ideile, să îmi aştern sentimentele, indiferent ce formă şi ce culoare au...
Pai asa e... blogul asta e povestea ta, intr-un fel... viata e plina de aventuri, de trairi, de intamplari... asa ca ai despre ce scrie :)
RăspundețiȘtergereimpresionant, superbe ganduri, vorbe..
RăspundețiȘtergere