Un 1 martie minunat

-Bună dimineaţa!
-Bună dimineaţa!
-Ce faci? Acum te-ai trezit?
-Nu, sunt trează de vreo 2 ore...
-Să ai o primăvară frumoasă cu tot ce iţi doreşti!
Aşa a început ziua azi, cu apelul lui, neşteptat de altfel, şi care m-a mişcat profund. Au urmat alte telefoane de la prieteni, prietene, dar nici unul special... De la el a fost o simpla urare, o simplă conversaţie telefonică, care m-au făcut să simt că am primăvara în mine, desi afară fulguia de spuneai ca vine Crăciunul.
Toată ziua am fost ca un copil neastâmpărat, am râs, am dansat, am cântat, am fost fericită...Am simţit 1 martie ăsta aşa cum nu am făcut-o de foarte mulţi ani... deşi am petrecut cu fetele, fără vreun mascul prin preajmă şi fără a simţi nevoia unuia. Am văzut o piesă de treatru superbă, într-o cafenea, jucată de nişte actori tineri, demenţiali, am băut, am fumat, ne-am uitat după bărbaţi (doar ne-am uitat în seara asta ), ne-am distrat, am râs muuulltttt...apoi am fost şi am mâncat şi acum am aterizat acasă după o zi minunată!
I-am simţit lipsa, deşi l-am auzit la telefon...mi-aş fi dorit să ajung acasă şi să fie aici, să mă ia in braţe şi să o facem până la epuizare, apoi să adorm lângă el.Cine ştie, poate cândva se va întâmpla şi asta...
Oricum, a fost o zi superbă! Oare a venit primăvara sau e doar în sufletul meu?