Azi a fost ziua în care m-au invadat amintirile, au apărut din senin şi m-au lovit din toate părţile... şi dacă tot m-au răscolit, m-am apucat de triat scrisori, poezii, notiţe, jurnale etc. Am recitit parte din ele şi mi-a plăcut tare mult ce am redescoperit prin cutiile alea vechi, în care erau depozitate şi pe care nu le mai deschisesem de foarte mulţi ani...
Mi-a plăcut felul în care simţeam atunci, mi-am dat seama că acum trăirile sunt diferite, mult mai intense, că am crescut, că m-am schimbat şi că îmi place femeia care am devenit! La naiba, sună ca şi cum aş fi o narcisistă, dar ce să fac dacă mă ador?! :)))
Am cotrobăit prin unghere ascunse ale sufletului, unghere încuiate. Amintirile ascunse acolo nu sunt dureroase, nicidecum, doar sunt parte din trecut şi îmi place să le uit acolo şi din când în când să le regăsesc şi să îmi bucure simţurile... Nu, nu trăiesc hrănindu-mă cu ele, de asta le şi ţin inchise, dar am nevoie câteodată să le revăd, să nu uit cum am fost!
Tot recitind am dat peste niste versuri pe care mi le-a scris, in 1997, unul dintre bărbaţii pe care i-am iubit cândva şi mi-au plăcut şi acum, la fel de mult cum mi-au încălzit sufletul şi atunci.
Sper să vă placă...
Iartă-mă şi uită-te în ochii mei,
Doar tu din lumea asta mi-ai rămas
Nu vreau nimic: nici bunuri, nici idei,
Ci doar iubirea noastră ceas de ceas.
Eu stau în preajma ta
Și am şi-o umbră
Eu, cel de faţă, n-am ce da
Am doar un chip, un suflet şi o umbră sumbră.
Mă văd pe mine şi gândesc:
Mai sunt copil sau nu?...
Ce a rămas din mine eu privesc,
Trecutul s-a desprins!
Te uiţi la mine şi mă cercetezi,
Ȋncerci să îmi spui totul din priviri
Și-aş vrea să ştiu dacă visezi?!
Acum mă mir de tine cum te miri...
Și ochii mei adună clipa
Și clipa se transformă-n lacrimi
Eu nu mai sunt ce-am fost cândva,
Mă simt pierdut în patimi.
Descopăr tinereţea mea în dragoste şi în simţiri
Și n-aş putea să las trecutul în priviri,
Dar totuşi las acum să stea
Un trandafir, în calea mea.
Te vezi în ochii mei cuprinşi de griji
Și râzi şi luminezi şi-acum mă mângâi,
Iar eu mă oglindesc în ochii tăi,
Mă văd un suflet care pleacă pe furiş
Din preajma ta, durerea mea, dintâi!
Observ acum că raiul nu e-n cer
Ci e aici, pe lângă tine
Acolo unde pasul meu, acum,
Ȋţi bântuie şi somn şi gând.
Noapte bună, iubire!
Noapte bună, noapte!
Eu nu mai dorm, incep:
Bună dimineaţa, iubito!
Și iarăşi cred că raiul nu e-n cer,
E jos aici,
Acolo unde pasul tău
Spre mine-aş vrea să se întoarcă-n veci...
Bună dimineaţa, iubito!
Gata cu amintirile, le bag la loc în cutii, le încui în suflet şi o să le caut altădată! Acum nu le mai vreau! :)
