miercuri, 20 iulie 2011

El, din nou...

   Ȋi rămâne parfumul impregnat pe perna mea, îmi inundă simţurile, îmi ameţeşte sufletul şi mi-e greu să îl am atât de puţin lângă mine...
   Nu am vrut să devenim din nou doi străini şi după ce m-am calmat, nu am putut să mă abţin să nu îl sun, să nu îl doresc. Am trecut peste toate... pasiunea a învins raţiunea!
   A revenit, după aproape o lună, am vorbit, mi-a zis că nu îşi doreşte să mă supere nicicum sau să mă facă să sufăr în vreu fel, tocmai de aceea a crezut că e mai bine să nu ne mai vedem. Nici nu mai conta, deja trecuseră toate, nu mai vroiam explicaţii, îl vroiam doar pe El, aici... Pentru că vocea lui îmi îmblânzeşte nebuniile. Pentru că imaginea zâmbetul lui, ce mi se întipăreşte pe retină, îmi face nopţile albe mai uşor de suportat. Pentru că nu reuşesc să înţeleg ce vrea şi asta mă incită. Pentru că uneori are câte o doză de ticăloşenie dulce şi, în momentele alea, îl ador. Pentru că nu e doar amintirea anilor trecuţi, cum credeam iniţial, ci chiar e pasiune.
  Vine o dată la câteva zile, vorbim la fel de mult la telefon, însă nu am mai avut nici un contact sexual de atunci, nu pentru că aş fi dorit...nu ştiu de ce, dar nu s-a mai întâmplat.
  Am totuşi senzaţia că se teme de ceva, în ceea ce mă priveşte, că îi e frică cumva de mine şi nu reuşesc să decsopăr cauza încă, să înţeleg care sunt motivele...
  Oricum, ceea ce contează, e că îi pot privi chipul preţ de câteva ore şi asta mă face să trec peste orice!
 

10 comentarii:

  1. ... personal, aș numi asta adicție. atenție la combinata rațiune-pasiune, se poate lăsa cu revolte mistuitoare și apoi ... nimicul. succes în moderarea conflictului rațiune-pasiune.
    PS: poate unoeri este mai important să trăiești și să te bucuri, deși nu cred că sunt cel mai indicat în a da sfaturi. :)
    reverențe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Atâta timp cât imaginea chipului său îți aduce pacea sufletească, asta e tot ce contează. Sper că ți-a adus și zâmbetul pe buze :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos!
    Hmm, de ce nu vorbesti cu el? De ce nu ii spui ca ai senzatia aceea cum ca el se teme de ceva? Poate iti va da raspuns.:D

    O zi frumoasa, pupici.

    RăspundețiȘtergere
  4. @revelatie: Clar, e ca un drog pentru mine, dar încerc din răsputeri să stăpânesc dependenţa asta, să nu o las să mă învingă, să nu mă doboare...
    P.S. Mă bucur de fiecare moment din viaţă, chiar dacă El nu e, acum, unde aş dori eu să fie, caut mereu partea pozitivă a lucrurilor!
    Seară frumoasă!


    @Lamaitza: Aproape întotdeauna, prezenţa lui mi-a adus zâmbetul pe buze! :)

    @C.L.M.: Ȋncerc să discut despre asta, dar de câte ori aduc vorba se închide şi mai tare! Aseară mi-a spus că are, într-adevăr, reţineri, din cauza "şuturilor în fund" pe care şi le-a luat de la mine în trecut (eram nişte copii amândoi atunci, dar pe el l-au marcat unele chestii)... O să reuşesc eu până la urmă să repar câte ceva, chiar dacă nu poate fi şters totul cu buretele! :)
    Seară frumoasă, scumpo! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. Si totusi e doar o impresie care si-a gasit, pentru o vreme, prea mult loc in tine, la tine. Va veni clipa (CLIPA!!!, nu ceasul, nu ziua!!!) in care cei uita tot cu desavarsire. Va ramane amintirea pura a parfumului de pe perna...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mă bucur să aud asta :) te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Liviu V: Acum îmi doresc din tot sufletul să nu vină Clipa respectivă, dar sunt convinsă că la un moment dat îşi va face apariţia, fără ca eu să o simt, şi totul va deveni doar o amintire! :)

    @Lamaitza: Asemenea! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Uhhhhm, retinerile astea nu sunt prea bune, afecteaza comunicarea, dar il inteleg si pe el(sa zicem) insa cum ai zis si tu fiind copii se mai intampla...

    Bafta! >:D< Te pup si eu:X

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce sa devina amintire? Nu se poate concretiza relatia sau ce? Ca nu inteleg. Traieste clipa, daca asa stau lucrurile. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Lillee: Ce-ai făcut, scumpo, te-ai deghizat, eşti incognito, că îmi apare un W în plus la semnătura ta? :)))
    Mă gândesc că o să devină amintire, la un moment dat, pentru că viaţa asta e ciudată şi o altfel de relaţie între noi, din câte îmi dau eu seama, nu cred că va exista... aşa că, vorba ta, nu îmi rămâne decât să mă bucur de moment! :)

    RăspundețiȘtergere

Totalul afișărilor de pagină