luni, 24 octombrie 2011

Vis abandonat...

   Oricât de intensă ar fi dragostea mea, indiferent de ce aş face sau cum aş face, indiferent de cum i-aş vorbi sau cum aş tăcea, dacă aş face sau nu sacrificii, niciodată nu vom fi îndeajuns de buni unul pentru celălalt... Mi-a luat timp să realizez, dar niciodată nu voi fi ceea ce îşi doreşte aşa cum nici El nu va fi vreodată ceea ce visam. Și nu vreau să se schimbe, ar fi altcineva, vreau doar să rămână aşa...fascinant, pasiunea mea, iubirea mea neîmplinită. Și nu vreau să mă schimb...nu i-aş mai fi atât de dragă.
   Ȋncepând din noaptea asta, fac curat printre sentimente, le încui pe toate cele care mi-au invadat sufletul pe neaşteptate, începând din ianuarie, le ascund de mine, de El, nu le mai vreau. E o bătălie pe care nu se merită să o port, e inutilă si nu face decât să rănescă într-un fel sau altul pe unul din noi.
   Renunţ doar la un vis, dar am multe altele pe care să le ating!!! 

10 comentarii:

  1. Dacă asta simți, atunci fă așa cum ți-ai propus. Nimeni nu poate interveni între sentimentele tale. Dar așa e în dragoste deseori, cei pe care îi iubim nu sunt cei la care ne-am fi așteptat să le împărtășim sentimentele. Baftă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Planuri interesante. Doar ca sentimentele sunt ca praful cel fin. Cu orice ai incerca sa stergi sau sa aduni intr-un loc, tot nu reusesti. Tot vor ramane firicele ce te vor scoate din sarite. Dar bafta, poate gasesti o cale de mijloc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am incercat si eu sa`l schimb, pina am realizat ca`l iubesc tocmai pentru micile lui defecte.

    RăspundețiȘtergere
  4. iti tin pumnii sa reusesti. au cam trecut cateva zile si nu ai mai scris. sper ca esti bine!>

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca nu poti schimba o persoana, atunci incearca sa o accepti asa cum este ea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca renunti la dragoste, chiar si asa chinuitoare uneori, renunti la viata. Pentru mine viata e goala fara magia aceea

    RăspundețiȘtergere
  7. Peste orice iubire se cerne pulbere de cristale a visului,ea salasluieste cintecul pur ce slobozeste in miezul lucrurilor...dar faza e ca nu totdeauna primim ceea ce vrem cu desavirsire...nustiu ce e cu adevarat iubirea si pe ce continent se afla si daca in genere exista....dar una stiu si vreau sa imi implantez in mintea mea si a celora care au avut de suferit din cauza acestui inexplicabil sentiment:din aceste pete nu se decinteaza nimic concret,,,doar incertitudini,vise spulberate,himere triste refulate in esecuri,obsesii,dezamagiri...regrete...insuficiente regrete...

    RăspundețiȘtergere

Totalul afișărilor de pagină