sâmbătă, 11 iunie 2011

Celelalte dezamăgiri din săptămână

   Am promis că o să le postez şi, deşi am trecut peste ele, o să încerc măcar să fac un rezumat...
   Luni noapte, când eram cu El, a sunat bărbatul care mă iubeşte, i-am zis că am musafiri şi că ne auzim mai târziu. Nu eram nici foarte veselă, aveam şi starea de nervozitate şi i-am răspuns poate un pic prea sec, un pic  prea rece, nu ştiu...cert e că a doua zi, dimineaţă, m-a contactat din nou să mă anunţe că va trebui să discutăm.
  Spre seară a intrat pe mess şi mi-a scris asta:  „iţi urez o viaţă plăcută în continuare, dar fără mine . WTF???Ce naiba, s-au tâmpit toţi, oare l-a lovit o cărămidă în cap, ce o fi însemnând urarea asta?
  Ȋmi spun să îl iau uşor, o fi de la căldură, cine ştie...şi îl întreb care e problema? Ȋmi răspunde că nu are rost să lungim conversaţia, că e inutilă şi că el s-a hotărât să nu mai aibă nici un fel de contact cu mine, că e mai bine aşa.
  Ok, poate, din anumite puncte de vedere, într-adevăr e mai bine (pentru el în special) , dar măcar să ştiu şi eu motivul deciziei, nu că nu l-aş fi bănuit...Până la urmă reuşesc să scot de la el că l-a deranjat faptul că aveam musafiri, un motiv stupid de altfel, şi că nu vrea să fie „ a cincea roată la căruţă” (asta în condiţiile în care noi nu suntem împreună sau cel puţin eu aşa ştiu). Mi-a venit să râd instantaneu sau mai degrabă să plâng din cauza puerilităţii lui.
...Si ce dacă aveam musafiri/şi ce dacă era o oră târzie/ şi ce dacă nu am avut chef să port o conversaţie telefonică în momentul ăla...nu formăm un cuplu şi, de-ar fi aşa, nu îmi poţi impune cu cine să mă văd, cine să îmi fie prieten şi cine nu, mă accepţi aşa cum sunt sau nu. Dacă vreau eu să mă schimb pentru tine, să fac compromisuri şi să renunţ la anumite chestii din viaţa mea bine, dar să îmi impui să o fac deja e prea mult...
  Am înţeles că l-a durut că eram cu altcineva, l-a durut că i-am spus, dar nu vreau să îi ascund adevărul, pentru că la un moment dat îl poate lovi mai tare.
  Dezamăgirea mea a fost că s-a purtat exact ca un copil, care  nu-şi  mai vroia jucăria preferată, pe motiv că altul i-a atins-o. Parcă era un puşti de 17 ani şi, sincer, îl credeam mai matur, mai cerebral. Discuţia dintre noi a fost lungă şi obositoare. Nu am încercat să îl împac, să îi intorc decizia, doar i-am explicat încă o dată cum stau lucrurile. Ȋntre timp (şi mă refer aici la ziua următoare) şi-a revenit, şi-a dat seama că a fost o prostie, deci totul e la fel ca înainte acum...
  Ahh, uitam ce era mai important!! Din discuţia asta, am mai aflat, după 13 ani, că am fost prima femeie şi din viaţa lui. Asta a fost tare!!! De ce nu mi-a zis până acum? Cum naiba de nu mi-am dat seama atunci? E adevărat că nici eu nu aveam cine ştie ce experienţă la capitolul ăsta, am observat că nu era tocmai expert nici el, dar să fiu prima şi să aflu asta după atâta timp...asta da surpriză!!!
  Mă întreb oare a cui primă femeie am mai fost şi nu ştiu?Cred că îmi voi lua agenda, voi contacta bărbaţii care mi-au trecut prin pat să îi intreb...cine ştie ce minuni mai aflu!:))
  Următoarea dezamăgire a fost să descopăr că fostul meu soţ s-a apucat de gătit şi zic dezamăgire, pentru că în cei aproape 11 ani, cât am fost împreună, nu a fiert nici măcar un ou şi mi-ar fi plăcut să îi văd şi latura asta...Exceptând frigerea cărnii pe grătar, la picnicuri, pe care tot eu o pregăteam în prealabil, nimic nu a trădat că ar avea asemenea veleităţi... Bine, recunosc, a fost amuzant să îl văd în ipostaza asta, dar totuşi m-am întrebat: de ce acum, de ce nu atunci şi de ce nu pentru mine ?!
  După câteva zile, nu mai par aşa supărătoare, dar au fost (destul de...) în momentele în care s-au petrecut! Acum par amuzante, mă fac să zâmbesc, exceptând ceea ce a făcut El!
  El care m-a sunat miercuri, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, am vorbit puţin şi atât. De atunci nici un semn, absolut nici unul (ceea ce e destul de ciudat, având în vedere că vorbeam în fiecare seară, măcar o oră) şi eu nu am de gând să îl caut. Vreau să văd ce se întâmplă dacă nu o fac, cât va sta aşa...Punct.

9 comentarii:

  1. Chiar ca ai avut o saptamana incarcata. Stii... barbatii devin puerili si nu-si controleaza reactiile doar atunci cand iubesc foarte mult. Asta a fost si cu barbatul care te iubeste. Nu formati un cuplu, nu ai nicio obligatie fata de el si el stie asta, dar nu i-a picat bine sa te stie cu altul... deh, te iubeste. Ai vazut, pana la urma si-a dat seama... Cat despre El, foarte bine ca nu-l cauti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Despre "barbatul care te iubeste": normal ca daca (inca) te iubeste e clar ca ai fost prima "femeie" pentru el. Ar fi putut fi si altele,(persoane) dar nu le vedea ca femei. Dar stiu ce vrea de la tine. Vrea sa afle ce simti si dece. Vrea sa te cunoasca pana la "nelimita". Vrea sa-i spui cum te-ai indragostit de "El". Sa-i spui toate emotiile, trairile si dezamagirile. Si stie foarte bine ca o sa-l ranesti, dar v-a suporta pentru ca te iubeste. Pentru ca-si vrea partea lui din sufletul tau. Poate crezi ca daca nu-i spui ce simti, il protejezi. Poate da poate nu. Daca e barbat rezista. Daca e iubire adevarata, in ura nu se v-a transforma niciodata (oricat de mut l-ai ranii).

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Unalt Anonim: Poate nu m-am exprimat prea bine: mă refeream la faptul că am fost prima femeie, din viaţa lui, din punct de vedere sexual :) Mă cunoaşte foarte bine, am fost 3 ani împreună, timp în care a reuşit să îmi cunoască şi părţile bune şi cele rele. Știe şi ce simt, ştie ce sentimente am pentru el (nu cele pe care şi le-ar dori), nu m-am ferit niciodată să îi spun, chiar dacă uneori adevărul doare...dar e mai bine să fie cunoscut. Niciodată nu m-am gândit că dragostea lui se va transforma în ură şi nici nu cred că o să se întâmple aşa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dece te-ai simtit dezamagita ? Si uimita ? Ce daca ai aflat un lucru abia acum dupa n-shpe ani (si nu 2 sau 3). Credeai ca ajungi sa cunosti asa de repede un suflet. La fel si cu fostul sot. Sau te-a dezamagit faptul ca nu poti cunoaste in totalitate un barbat sau ca te-ai supraapreciat la acest "capitol". Iubirea, casnicia si capitolul respectiv sunt defapt trei lucruri diferite, din care trebuie facut un mix, un coktail reusit, ca sa-ti aduca fericirea. Si daca inca mai vorbesti cu barbatul care te iubeste dupa atata timp, si crezi ca sunteti prieteni, sa sti ca e o minciuna, pe care el si-o spune mereu si tu o crezi.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Unalt Anonim:Nu a fost o dezamăgire să aflu că am fost prima femeie din patul lui, a fost o surpriză!! Niciodată nu am afirmat că aş şti tot ce se ascunde în sufletul unui om şi nici nu am pretenţia că aş fi o specialistă în a afla. E posibil să stai o viaţă lângă cineva şi să nu reuşeşti să îl descoperi în totalitate!
    Ȋn ceea ce îl priveşte pe fostul soţ nu are sens să comentez, ar fi prea multe de spus şi nu am nici timpul şi nici starea necesare pentru asta...
    Poate la un moment dat îmi va ieşi combinaţia dintre cele 3 ingrediente şi va rezulta un cocktail magic:))
    Atâta timp cât vorbim, ne vedem, ne sunăm ( şi mă refer la bărbatul care mă iubeşte) consider că suntem prieteni, acum depinde cum defineşte fiecare...Ȋmi pare rău, dar sincer nu înţeleg ce vrei să spui prin afirmaţia următoare: “să ştii că e o minciună, pe care el şi-o spune mereu şi tu o crezi.”
    O zi frumoasă îti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Hmm :) nici pana azi nu te-a cautat?:) (Intreb doar asa din pura curiozitate)

    Multumesc pentru vizita:)

    RăspundețiȘtergere
  7. @ C.L.M.: Nu, m-am putut abţine şi l-am sunat eu( cum spune şi testul: sunt instabilă... :)) ), dar dacă nu o făceam, cu siguranţă nu mă căuta. O să scriu despre el, numai să reuşesc să îmi fac puţin timp...
    Cu drag, te vizitez de fiecare dată când postezi, doar că nu comentez mereu :)

    RăspundețiȘtergere
  8. >:D< Daca nu te cauta poate ca nu te iubeste:-?:D
    Multumesc pentru vizite>:D<

    RăspundețiȘtergere
  9. @C.L.M.: Nici o clipă nu am crezut că mă iubeşte...există, însă, între noi o legătură, pe care nu o pot defini şi care cred că e mai presus de multe alte chestii, dar nu e vorba de iubire... Nici eu nu cred că îl iubesc, doar că e pasiunea mea de moment, e un moft pe care nu mi-l pot satisface, e ca şi fructul oprit : nu-l pot avea şi de asta îl vreau şi mai tare! Te pup! :) :*

    RăspundețiȘtergere

Totalul afișărilor de pagină