sâmbătă, 2 aprilie 2011

Mi-e dor de...

  Mi-e dor de mare! Aproape am, în nări, mirosul de nisipul fierbinte, combinat cu cel de alge şi tare aş vrea să fiu acolo şi să îi ating valurile cu privirea, în linişte, ore în şir, fără ca nimeni să mă întrerupă, fără ca nimeni să îmi pună vreo întrebare sau să îmi ceară un sfat...
  Mi-e dor de iubire! Aproape îi pot gusta dulceaţa, nebunia şi tristeţea pe care le aduce cu ea şi, dacă până acum nu o vroiam în viaţa mea, acum o doresc cu toată fiinţa...să mă poarte prin mii de trăiri... să mă facă să râd, să mă facă să plâng, să mă facă să mă abandonez printre sentimente.
  Mi-e dor să nu mai dorm singură, noapte de noapte! Aproape îi pot simţi parfumul, îmi trezeşte poftele... şi mi-aş dori să vină, să mă cuprindă, să se lipescă de trupul meu şi să adorm sub îmbrăţişarea lui, amorţită de plăcerea orgasmelor.
  Mi-e dor de el! Să îl gust, să îl ating, să îl privesc, să mă tulbure, să mă îndragostesc şi mai tare...Deşi a plecat doar de o oră de la mine, îi simt din nou lipsa, l-aş fi dorit aici acum... şi mâine şi mereu!

2 comentarii:

  1. Ca bine zici tot ce zici.
    Si mie mi s-a facut dor de toate frumusetile lumii asteia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am gasit aici un fragment dintr-un articol despre iubire. Cauta link-ul si citeste in totalitate. Mi-a dat o stare de liniste si siguranta interioara si mi-a alungat nesomnul: http://c-rusu.blogspot.com/2011/05/si-totusi-unde-e-iubirea.html.
    Sa auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere

Totalul afișărilor de pagină